In statiunea Nisipurile de Aur, pe litoral am avut cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Atunci cand am plecat la drum nu ma asteptam la o asemenea experienta, si ma indoiam cumva ca ar fi destinatia potrivita pentru noi. Inainte sa va povestesc de-a fir a par totul, lasati-ma sa va spun cateva despre noi.
Familia noastra este formata din doi adulti si o fetita de 5 ani. Dupa cum va puteti imagina, unul dintre adulti sunt eu, si pe deasupra, incantata mamica a unei fiinte zglobii si vesele. Vacanta despre care va povestesc in aceste randuri a fost prima in afara tarii, fiind nevoiti datorita programului sa stam doar in tara.
Desi incantati nevoie mare sa iesim din Romania si sa mergem pe litoral in mult laudata Bulgarie, avem ceva emotii fata de cum va fi aceasta prima experienta pentru noi. Nu mi-am facut nicio secunda griiji pentru fata pentru ca se adapteaza foarte usor si gaseste imediat ceva ce sa-i “placa la nebunie”.
Inainte de a alege destinatia, am mai vorbit cu prieteni de-ai nostri, ne-am sfatuit cu cei de la agentia de turism si desi se conturau alte posibilitati pentru vacanta, statiunea Nisipurile de Aur a avut pentru noi un magnetism aparte din secunda in care am descoperit-o. Nu am regretat deloc alegerea facuta, ba chiar ne-a surprins cu varf si indesat!
Totul a fost extrem de usor odata ajunsi la mare, de la cazare si pana la lejeritatea cu care ne stabilieam programul, aerul de acolo ne ajuta sa fim foarte calmi, relaxati, iubitori si sa vedem viata nu doar in roz ci si cu accente de sclipici si stralucire pe ici pe colo. Acum, uitandu-ma in spate, sunt atat de incantata ca am ales sa venim aici si nu in alta parte. Amintirile noastre ca familie sunt atat de pretioase si zambetul fericit al Daliei imi mai apare si acum in minte atunci cand inchid ochii.
Seara, cand ieseam la plimbare pe faleza era un adevarat spectacol, intotdeauna neprevazut. Intr-una din seri ne-am dat toti trei in roata mare si am vazut de sus intreaga statiune, facand concurs cine vede primul hotelul nostru. Apoi, am mancat clatite uriase (cu ce altceva decat cu Nutella?) si ne-am continuat plimbarea cu mult mai greoi.
In alta seara am facut poze cu animale printre care un sarpe imens alb, cu pete galbene si un papagal atat de colorat incat nu se mai putea pune problema asortarii. Ne-am oprit in sfarsit la una din cabinele acelea de poze retro in care te poti imbraca in costume speciale si poti face poze deosebite. Recunosc ca imi doream de mult sa incerc asa ceva si acum am avut ocazia. Poza care ne-a iesit este atat de frumoasa si are un aer asa, deosebit, chiar parand rupta dintr-un alt timp. Ma bucur tare mult ca am insistat si am bifat si asta de pe lista de dorinte.
Dalia a vrut intr-una din seri sa ne facem un portret la unul din acei artisti de strada care din punctul meu de vedere au un magnetism aparte. Eu una pot sa stau si sa ma uit la ei cu lucreaza ore in sir, fara sa ma plictisesc. Am trecut si pe acolo si acum numaram inca o amintire palpabila din vacanta noastra.
Bineinteles, au existat mai multe tentatii cum ar fi tatuajele cu henna sau coditele impletite insa nu au castigat atat de mult teren si deci nu am mai ajuns sa le facem. Dar, pe de alta parte, la capitolul mancare ne-am desfatat cu fiecare ocazie pe care am prins-o. De la micile bucurii pe plaja sau in plimbare si pana la preparatele traditionale bulgaresti (pe care nu ne-am putut abtine sa nu le incercam) am mancat si ne-am bucurat de toate. Am uitat sa va spun ca toti trei suntem niste gurmanzi si ca mancarea este o adevarata placere pentru noi. Incercam de fiecare data gusturi noi si ne place sa apelam la bucatarii internationale pentru a ne completa experienta. Fiecare aroma, fiecare preparat este diferit si o multime din amintirele nostre, de peste tot pe unde mergem sunt cele culinare.
Tot la capitolul de achizitii, Dalia si-a facut doua prietene, chiar din a doua zi de vacanta care s-au nimerit sa stea la acelasi hotel ca si noi. Astfel, rare au fost ocaziile in care nu eram impreuna, fiind atat de compatibile incat erau de nedespartit. Dimineata, pe plaja culegeam scoici pentru a le folosi mai tarziu la decoratiuni si alte proiecte acasa, sau contruiam castele din nisip.
Fetele se jucau tot felul de jocuri in timp ce noi citeam linistiti prinzand incet dar sigur o culoare mai inchisa a pielii. Vremea a tinut cu noi, si pe langa faptul ca nu a plouat si nu a fost urat, intr-una din zile am inaltat un zmeu si ne-am jucat cu el pana cand ni l-a luat vantul si l-a dus departe de tot, poate chiar in mainile altui copil.
Desi nu am plecat in nicio excursie si doar am explorat statiunea, timpul a trecut extrem de repede. Cu o zi inainte de plecare, toti trei am fi vrut sa mai stam, asa de mult ne-a placut si chiar si acum, intorsi acasa ducem dorul acelui loc. Pentru noi a fost magic din toate punctele de vedere, insa pe langa cele evidente, ne-a oferit un spatiu in care ne-am simtit foarte aproape unii de altii ca familie, ne-am distrat, am ras, ne-am permis sa ne jucam si sa cream amintiri pe care nu le vom uita niciodata.
In statiunea Nisipurile de Aur familia noastra a petrecut cea mai frumoasa vacanta de pe litoral. Ne dorim sa ne intoarcem si sa descoperim si alte locuri care sa ne ofere aceeasi atmosfera si sa ne permita sa ne relaxam si sa ne bucuram unii de ceilalti. M-am simtit mai apropiata de familia mea ca oricand si sentimentul de acasa pe care l-am simtit in zilele astea, este de negalat in experienta noastra de pana acum.
